Publicat pe Lasă un comentariu

Tinerii de acum 30 de ani – aceeasi criza de sens? Am gasit un articol din 1993

Printre cartile si manualele din facultate stateau pitite si cateva reviste vechi de psihologie de-ale unchiului meu pe care le-am pus cu gandul de a le parcurge candva. Iata ca acum, cautand un subiect incitant din aria educatiei, un subiect mai putin discutat si analizat, am gasit intr-una dintre aceste reviste un articol foarte interesant legat de tineri si criza de sens a acestora in timpurile de acum 30 de ani. Voi aplica metoda copy-paste pentru cele mai importante fragmente din acest articol si va voi lasa pe voi sa gasiti asemanarile generatiilor de atunci si acum.

Un articol scris de Prof. Elena Nedelcu (Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti) in care a consemnat cateva dintre ideile vehiculate de profesorii Jean Yves Boudéhen si Pierre Abgrall in conferintele lor.

“[…] Asistam la sfarsitul certitudinilor intemeietoare, declinul ideologiilor, al constructiilor teoretice importante ce permiteau individului sa-si capete si sa-si mentina un sentiment de identitate, de apartenenta, sa-si edifice sperante pe pamant si in lumea de apoi. […]

Urmarea imediata pe plan psihosocial este faptul ca tot mai multi oameni sunt lipsiti de speranta, dezamagiti. Traim intr-o lume in care certitudinile au disparut, o lume marcata de absenta reperului, in care granita dintre adevar si minciuna, dintre bine si rau este tot mai labila, tot mai alunecoasa.

Prin subordonarea moralei de catre etica s-au observant in randul tinerilor urmatoarele trasaturi de conduita pe plan comportamental:

Autonomia

Autonomia – considerata azi ca un dat si nu ca un proces de realizat, de achizitionat. Aceasta se poate traduce prin laitmotivul adolescentin: “Sunt destul de mare pentru a stii, pentru a hotari”. Autonomia este considerata astazi un drept natural.

Hedonismul

Hedonismul – cautarea placerii in prezent, considerand trecutul si viitorul ca fiind nerelevante. In materie de sexualitate, hedonismul se traduce prin cautarea de multiple modalitati pentru realizarea placerii, mergand chiar la asumarea unor riscuri grave pentru sanatate. Individul cauta placerea in prezent, cu orice pret, oricare ar fi consecintele ulterioare. Comportamentul hedonist merge impreuna cu revendicarea dreptului la experienta, de a face incercari fara a ne gandi la eventualele consecinte nefaste. El se coreleaza, de asemenea, cu refuzul efortului, fapt care se impaca greu cu cerintele muncii scolare sau din alte domenii de activitate.

Relativismul

Relativismul – in timp ce morala defineste un “bine” si un “rau” absolut, etica se rezuma numai la ceea ce este bun sau rau pentru mine. Este o intoarcere la Protagoras: Eu (omul) sunt masura tuturor lucrurilor. Daca e bine pentru mine atunci nimeni nu are dreptul sa ma impiedice sa fac ceea ce vreau. Criteriul eticii este, in cele din urma, unul strict individual. O alta consecinta a relativismului este pragmatismul. Criteriul binelui si al raului este eficacitatea actiunii respective pentru mine. Toleranta este o alta valoare ce decurge din relativism. Ea se defineste ca permisivitate absoluta si pare a fi, mai degraba, indiferentism.

Ceea ce nu simt, nu exista pentru mine

Asistam la o descompunere a marilor forme anterioare de apartenenta – familie, sindicate, etc. – forme care integrau individual, dandu-i in acelasi timp identitate.

In prezent, avem de-a face cu noi forme de socializare, o socializare electiva, la nivel de microgrup. “Eu sunt acela care voi alege care sunt grupurile carora vreau sa le apartin si eu hotarasc cand am sa le parasesc.”

Problema pe care o pune profesorul Boudéhen in finalul conferintei sale este daca nu cumva riscam, in acest univers social dominat de relativism, pericole fundamental opuse valorilor democratiei. Dominarea absoluta a relativului ne-ar duce catre o forma de barbarie care ar face imposibila viata sociala. Este, in fond, o problema fundamentala a democratiei: cum sa faci posibila viata comunitatii dandu-se fiecarei persoane posibilitatea de a se dezvolta, de a creste si de a se implini. In acest context, fericirea personala poate fi consederata ca o problema de stat.

[…]

Explicatia indiferentismului consta in faptul ca tanarul ramane prizonierul propriilor simtiri: “Ceea ce nu simt, nu exista pentru mine”. Muzica se afla pe primul plan. Ei asculta muzica tot timpul si se folosesc de aceasta ca de un zid care-i desparte de restul lumii. Pe strada, mergand absenti cu Walkman-ul in urechi, trec pe langa semenii lor ca pe langa niste obstacole obisnuite. Cultura si-o formeaza pe baza de imagini: video, filme, etc. Sexualitatea ii preocupa incat se tem de nereusite, se tem ca nu vor fi la inaltime.

Paradoxal, avand in vedere incercarile lor de evaziune, 93% dintre tinerii investigati au considerat familia ca valoare suprema, mai presus de oricare alt domeniu. Aceasta se explica prin teama de a se aventura pe drumul vietii sociale, societatea neoferindu-le locuri de munca. Din cauza fragilitatii cauta locuri de siguranta. Le pot gasi la discoteca unde fiecare danseaza de unul singur, stau singuri, dar alaturi de ceilalti.

Sfaturi oferite parintilor acum 30 de ani

Pierre Abgrall se intreaba daca va fi inlocuita “lupta de clasa” cu “lupta intre generatii” si ofera sapte sfaturi pentru adulti:

  1. Sa intelegem mai bine nevoile de siguranta ale tinerilor. Ei nu-si pot lua “zborul” decat daca se sprijina pe ceva. Educatorii trebuie sa creeze locuri de securitate pentru tineri.
  2. Sa acordam incredere si  sa meritam increderea tinerilor. Ei, tinerii, au nevoie de recunoasterea noastra. “Cand eram tanar ma vedeam in ochii mamei mele si ma vedeam frumos” – spunea, intr-un film, un cocosat.
  3. Tinerii au nevoie sa intalneasca adevarati adulti. Le este tot mai greu, mama vrea sa imbrace blugii fiicei sale, asa ca nu mai este un model. Daca adultul vrea sa fie mereu tanar, atunci tanarul nu vrea sa devina adult.
  4. Trebuie sa raspundem nevoilor de model ale tinerilor. Astfel, nesatisfacandu-le aceasta nevoie, ei vor cauta lucrurile marginale din societate. E mai bine sa oferi modele si nu idoli. Modelul invita la “creatie”, idolii desprinsi din formatii muzicale, sportive, filme cer “imitatie”.
  5. Trebuie recunoscuta sansa grupurilor. Grupul poate fi locul unei reale socializari, iar tanarul isi poate gasi identitatea prin diferente si asemanari.
  6. Sunt situatii in care trebuie sa ne modelam in functie de copii si nu numai copiii in functie de noi.
  7. In loc de a transmite cu orice pret valorile noastre, sa dezvoltam valorile tinerilor si sa cream locuri de punere in valoare pentru tineri.”
Distribuie dacă ți-a plăcut
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

The maximum upload file size: 256 Mo. You can upload: image, audio, video, document, spreadsheet, interactive, other. Links to YouTube, Facebook, Twitter and other services inserted in the comment text will be automatically embedded. Drop files here