Acum are 4 ani jumătate, însă de la vreo 3 ani nu mai putem spune o poveste seara, înainte de culcare. Și a fost obișnuit cu ohoo, o grămadă de povești, cântecele, cărți de toate felurile pentru copii micuți, încă de când era bebeluș, așa cum face orice mămică.
Cred că a rezistat doar la vreo trei povești clasice, Scufița Roșie, Albă ca Zăpada și Capra cu trei iezi, dar și acestea întrerupte la fi-e-ca-re propoziție de câte o întrebare întrebătoare sau de dorința lui de a schimba ceva în povestea respectivă.
A fost o perioadă interesat de povesti inventate pe moment, amuzante, cu supereroi cunoscuți de el, dar s-a plictisit și de acestea destul de repede. Măi, lui nu-i place să stea și să asculte pasiv, el trebuie să gândească, să vorbească, să fie implicat.
Cum ne-am făcut serile un deliciu?
– Mami, dacă nu spunem o poveste astă-seară, ce ți-ar plăcea să facem? Ai vrea să spunem ghicitori pe rând, fiecare?
– Daa mami, ghicitori despre animale sălbatice și domestice.
– Super, așa facem!
Am spus eu prima o ghicitoare la care tati evident că nu a știut răspunsul, însă L. a răspuns corect, plin de bucurie. Era clar, discuțiile, jocurile, ghicitorile erau soluția înainte de culcare.
– Ce e gras și face ca porcu’? A fost prima lui ghicitoare pe care ne-a adresat-o, iar de atunci distracția și voia bună au fost garantate în fiecare seară.
Au urmat seri cu discuții libere despre univers, planete, planeta noastră, cum funcționează corpul uman, despre caracteristicile și modul de viață al animalelor și multe alte subiecte interesante, pe care el le dorea. Pentru fiecare informație nouă ne cerea și o carte în care să vizualizeze ceea ce a aflat, ori îi arătam imagini căutate pe internet cu subiectul respectiv, dacă nu găseam în cărțile pe care le avem.
În prezent suntem la jocuri, în fiecare seară inventăm, pe rând el, tati și cu mine, câte un joc cu numere sau litere. Care număr e mai mare, 15 sau 18? 50 sau 78? 350 sau 1000? Ori adunări simple ca 1 plus 1, 2 plus 2, 3 plus 1. Sau spunem pe rând câte un număr și ceilalți trebuie să spună un număr mai mic decât primul. Ori cu ce literă începe un anumit cuvânt, sau desenăm cu degetul în aer literele. E foarte bucuros când răspunde corect și după câteva jocuri face nani relaxat și fericit.
Băiatul cel mare simte nevoia de a fi lăsat liber să aleagă modul în care petrecem timpul înainte de culcare, felul în care vrea să învețe. Prima dată își pune întrebări și devine curios asupra unui subiect, îl discutăm liber și abia apoi căutăm detalii în sursele de informare, până ajungem să ne pierdem în universul și frumusețea cărților. Asta înseamnă că trebuie să avem biblioteca pregătită cu o gamă vastă de subiecte, cărți din toate domeniile care ar putea să îl intereseze la vârsta lui.
Dacă într-adevăr vrei să te dezvolţi, învaţă să fii cât mai curios, la fel ca un copil. Copiii ştiu cum să se minuneze şi să admire lucrurile cele mai evidente sau care par de rutină pentru un adult. De aceea, ei sunt rareori plictisiţi. Când eşti curios, nimic nu este dificil! – Oscar Asorey Martinez
Cea mai sigură cale spre inima unui copil este să petreci timp cu el. –Kevin Heath