Eram în parc zilele trecute și copiii se jucau într-un loc amenajat cu diferite obstacole pentru cei de vârsta lor (1-4 ani).
Copiii sunt mici, nu au răbdare, li se distrage atenția ușor, nu duc un traseu până la capăt, plâng sau cârâie câteodată. Nu e nimic, am venit să ne distrăm, nu să câștigăm medalii olimpice. Ei pot renunța oricând, pot încerca mișcări noi, au dreptul de a spune că le e frică sau că nu vor să parcurgă un anumit traseu. E spațiu de joacă pentru copii, nu loc pentru ambițiile părinților!
M-am întristat când am auzit în jur:
„De ce ți-e frică de o frunză?!” – tata către fetiță.
„De ce plângi? Dacă mai faci așa, nu mai venim aici. Vezi, de aia nu voiam eu să venim, pentru că mereu plângi și faci urât când nu iți convine ceva!” –mama către fetița ei.
La ce răspuns vă așteptați când întrebați copiii mici „De ce?” ? De ce te învârți, o să amețești! De ce nu mănânci? De ce nu stai și tu într-un loc? De ce vrei să te urci acolo? De ce ți-e frică? De ce, de ce, de ce.
Pentru că e distractiv, pentru că nu mi-e foame sau nu îmi place mâncarea asta, pentru că vreau să descopăr lumea și propriile mele puteri, pentru că e normal să fiu curios, pentru că e ceva necunoscut și mă tem, pentru că sunt copil și am nevoie de timp și încercări.
Ce putem face?
Probabil că este o moștenire de la părinții și bunicii noștri acest „De ce”. Din inerție îl folosim și noi fără să ne gândim practic la ce impact poate avea asupra copiilor. În locul acestei întrebări stânjenitoare, putem începe comunicarea cu un răspuns, arătându-le înțelegere pentru ceea ce simt.
Văd că te distrezi învârtindu-te, am grijă ca spațiul să fie sigur.
Probabil că încă nu îți este foame, încercăm puțin mai târziu.
Văd că ai multă energie, hai să ne jucăm!
Înțeleg că ceva te oprește, hai să vedem despre ce este vorba.
Copiii au nevoie de mai multă răbdare și empatie și mai puțin de întrebări retorice care îi pot face să se simtă vinovați, rușinați sau neputincioși. De cele mai multe ori ar trebui să ne întrebăm noi, ca părinți, de ce reacționăm într-un anumit fel în loc să punem aceste întrebări copiilor.