Copilul vine în „cuibul” tău precum puișorul de pasăre în cuibul mamei. Puiul se simte ocrotit doar sub aripile mamei sale, el nu își dorește un cuib construit special pentru el, oricât ar fi acesta de drăguț, colorat și confortabil.
Ne primim copiii precum ne primim pe noi înșine. Cu iubirea, grija și respectul de care are nevoie orice suflețel la început de drum.
Ne învățăm copiii să se iubească și să iubească după cum le arătăm exemplu propriu, atât individual cât și în relația dintre părinți.
Copiii fac parte din viața noastră așa cum ramurile întregesc un copac: la început sunt muguri, apoi cresc și devin falnice ramuri.
Cuvintele și vocea părinților rar pot fi neutre. Ele sunt ori săgeți ascuțite, ori balsam vindecător.
Copiii fericiți sunt copiii care simt că părerea lor contează, că timpul petrecut cu ei e important și că, în ochii părinților, starea lor de bine primează. Astfel, să facem pentru copiii noștri din greutăți oportunități, din necunoscut o provocare și din educație o joacă.