Foarte multi parinti, inclusiv cel de fata, au tendinta sa reactioneze intr-un mod exagerat atunci cand copilul nu doreste sa imparta o jucarie cu alt copil sau are atitudini prin care parca ne-ar spune tuturor „nu-mi pasa de tine, eu trebuie sa ma simt bine”. Primul impuls este acela de a te opune dorintei copilului, de „a-i arata tu” cum trebuie sa faca, ce si cand sa spuna pentru, evident, a lasa garda jos si a face pe plac celeilalte persoane.
Stim ca partea cognitiva responsabila de empatie se dezvolta ultima si poate fi educata, iar in acest proces de crestere si cunoastere cel mai bun lucru pe care putem sa-l facem este sa ne intelegem si sustinem copilul in pasul de dezvoltare in care se afla.
Copilul meu este prea egoist?
„Multi parinti sunt preocupati cand vad la copiii lor trasaturi egoiste, asemanatoare celor observate de parintii lui Devin [cazul din carte] atunci cand era mai mic. Acesti parinti vor sa creasca copii interesati de starea de bine a altora, copii buni, care dau dovada de compasiune, astfel ca ii nelinisteste sa observe la micutii lor trasaturi aparent egoiste si insensibile.
Cand parintii isi exprima aceste ingrijorari in fata noastra, le reamintim ca principala regiune a creierului responsabila de empatie este inca prea putin dezvoltata la copiii mici si ca empatia si grija (ca si celelalte elemente ale creierului afirmativ) sunt abilitati care se invata. Asa cum am vazut in cazul lui Devin, copiii pot dezvolta capacitatea de a fi atenti si grijulii fata de altii. Vom explica acest lucru mai de indelete, dar mai intai vrem sa va atragem atentia ca este inutil sa generalizati indiferent ce forma de egocentrism ati putea observa la fiii si fiicele voastre in prezent. Cu alte cuvinte, feriti-va sa reactionati exagerat fata de ceea ce ar putea parea o lipsa de empatie a copiilor.
Timpul – factor esential pentru maturizare
De exemplu, e posibil sa nu-i fi acordat prea mult timp copilului sa se maturizeze. De fapt, o caracteristica tipica a dezvoltarii copiilor este sa puna pe primul loc nevoile lor fata de ale altora; acest lucru le creste sansele de supravietuire. Din cand in cand primim in cabinetele noastre parinti care spun: „Cred ca fiica mea e sociopata. E prea narcisista si egoista. Nu da niciun semn ca s-ar putea gandi si la altcineva decat la ea insasi”.Atunci intrebam:”Ce varsta are fiica?” si ni se raspunde „Trei ani.” In momentul acela zambim si ii asiguram pe parinti ca e putin cam devreme sa-si faca griji despre viata infractionala a fiicei lor. Pur si simplu trebuie sa lase dezvoltarea sa faca ce trebuie sa faca.
Dezvoltarea umana este un proces de genul doi pasi inainte, unul inapoi
Alteori, parintii observa o transformare la copiii lor, de obicei generosi si compatimitori, care par sa devina mai egocentrici si se ingrijoreaza ca acesta ar putea fi inceputul unui parcurs ce va duce la lipsa empatiei. In cazurile acestea, exploram impreuna cu parintii mai intai posibilitatea ca fata sau baiatul sa treaca doar printr-o etapa si identificam ce nevoi comunica copilul prin comportamentul lui. Le reamintim parintilor ca creierul si corpul copiilor se schimba rapid si ca acele schimbari altereaza, in mod necesar, comportamente si puncte de vedere. Apoi verificam si daca nu exista vreun eveniment de tranzitie din viata lor – minor sau major – care ar fi putut influenta copilul: crestere unui dinte, o raceala, mutarea domiciliului, nasterea unui frate. In plus, salturile cresterii – fizice, cognitive, motorii – pot duce la regresul altor directii de dezvoltare.
Dezvoltarea umana nu este nici liniara, nici predictibila; este mai curand un proces de tipul „doi pasi inainte, unul inapoi”
Tranzitiile si surprizele fac ca parintii sa nu detina niciodata controlul deplin al dezvoltarii copiilor. Dezvoltarea umana nu este nici liniara, nici predictibila; este mai curand un proces de tipul „doi pasi inainte, unul inapoi”, ba uneori se petrece pe dos sau pe ocolite. Ceea ce inseamna ca si daca ne-am putea da seama care este „raspunsul corect” in aceasta faza specifica, lucrurile s-ar putea oricum schimba radical imediat ce am reusi sa rezolvam acea enigma. Asadar, faptul ca fetita voastra a parut mai egoista decat de obicei in ultima vreme nu demonstreaza ca a dezvoltat un defect major care sa o impiedice sa mai arate compasiune pentru tot restul vietii ei.”
Fragmente din cartea Creierul afirmativ – Cum sa-ti ajuti copilul sa fie curajos, rezilient si autonom de Dr. Daniel J. Siegel si Dr. Tina Payne Bryson