În zilele noastre, aproape fiecare părinte, indiferent de profesia pe care o are, încearcă să fie cât de cât informat în ceea ce privește metodele eficiente de creștere și educație ale copiilor.
Odată ce ții în brațe o făptură atât de mică și fragedă care are atât de multe nevoi pe care ți-e teamă, de multe ori, că nu le poți satisface în mod corect sau cât mai aproape cu putință, apare automat interesul pentru informații de calitate, pe care le poți procura, printre altele, și prin lectura cărților bune de parenting.
Am citit multe recomandări despre cartea „Copilul invizibil” de Gáspár György, un bestseller care îi invită pe părinți să descopere metodele esențiale prin care aceștia își pot ajuta copiii să crească frumos, punând accent pe înțelegerea de sine a părinților. Nu îi fac reclamă cărții sau autorului, e doar una dintre acele cărți utile și plăcute din acest domeniu care mă va ajuta să construiesc un lung șir de articole educative, citând paragrafe ce conțin învățăminte atât de prețioase pentru fiecare părinte.
Să începem cu prima lecție
„Totodată, faptul de a ne fi înțeles și integrat povestea vieții îi ajută pe copiii și nepoții noștri, deoarece ne eliberează de constrângerile trecutului, lăsând în sufletul nostru loc pentru spontaneitate, vitalitate și creativitate. Iar un copil care vede în părinte un astfel de model este extrem de norocos, deoarece conectarea dintre părinte și copil influențează direct personalitatea în formare a acestuia. Când copilul vede că viața părintelui este definită de neputință, nevoi constante de certitudine, standarde de neatins, epuizare și neîncredere relațională, fără a opune nici cea mai mică rezistență, acesta este tipul de adult în care se va transforma. Cu alte cuvinte, putem spune că îi creionăm inconștient viitorul și destinul psihologic, lăsându-i astfel moștenire propriile noastre zbuciumuri și dificultăți de relaționare. Iar efortul pe care acesta este nevoit să-l depună pentru a redeveni liber și încrezător în sine este mult mai mare în comparație cu traseul psihologic al unui copil crescut de adulți conștienți și deschiși la minte.
A rămâne cu inima și mintea deschise este o premisă necesară pentru a ne vindeca sufletește și a ajunge la destinație în călătoria numită viață. O inimă deschisă implică o viață vulnerabilă, una în care adultul este dispus să îmbrățișeze cu același entuziasm atât bucuriile, cât și provocările rolului de părinte, în timp ce o minte limpede este necesară pentru a ne reaminti intenția noastră ca părinți și îngrijitori care interacționează cu copiii – aceea de a nu face rău și de a le permite copiilor să devină ceea ce sunt meniți să fie: suflete prezente, cu propriul traseu personal, spiritual și profesional.
Astfel, cea mai mare responsabilitate a îngrijitorului nu este aceea de a-i garanta copilului reușita și succesul în viață, forțându-l să pășească pe exact același drum ca el. Ci de a-l asigura că, indiferent de situație, părintele biologic sau spiritual va fi disponibil pentru a-l susține în gestionarea dificultăților și provocărilor, oricât ar dura. Această atitudine facilitează cultivarea sentimentului de siguranță relațională și îndepărtează fricile de abandon sau respingere în caz de nevoie și urgențe emoționale. Însă pentru a oferi o astfel de susținere parentală, părintele are de trecut printr-un serios travaliu psihologic de asumare a propriei povești de viață și de integrare a luminilor și umbrelor personale. Întreaga viață este o descoperire continuă, iar descoperirea de sine reprezintă o componentă principală.” Gáspár György, „Copilul invizibil”.